Mirele, văzut de...
...mireasă
Asadar, mă căsătoresc, ceea ce înseamnă că l-am găsit pe Făt Frumos ! Intr-adevăr : Silviu e o persoană dintre cele mai încîntătoare : atît de vesel si gata mereu să rîdă, de toate si de nimic, încît mici riduri adorabile i s-au format la coltul ochilor ! Stiind să ia lucrurile cu usurintă si cu însufletire, el e tovarăsul de drum ideal. Ascultă plin de întelegere pe cei care îi dezvăluiesc ce au pe suflet si le dă sfaturi cu tact si întelepciune.
Silviu e si o adevărată enciclopedie ambulantă, formată prin lecturi dintre cele mai diverse. Citind tot ce-i cade în mînă, de la ziarele « Libération » sau « Le Canard enchaîné » pînă la « TeleStar », trecînd prin Dilbert, Tom Clancy, San-Antonio sau mai stiu eu ce, el si-a construit o anumită cultură si filozofie de viată. Cu el pot petrece astfel ore întregi în discutii despre lume si univers, eu revoltată, iar el, filozof !
Desi ne cunoastem de opt ani deja, continuă să mă uimească prin incursiunile lui în istorie sau prin citatele si glumele, uneori trase de păr, pe care mi le vîntură pe la urechi !
Am început să-l cunosc pe Silviu cu ocazia proiectelor de informatică pe care trebuia să le elaborăm în anii studentiei. A elabora proiecte împreună este ceea ce îmi place astăzi cel mai mult. Sîntem complementari : eu, vin cu ideile, el, cu punerea în practică. Fiecare îl întelege pe celălalt cu usurintă si ajungem întotdeauna la aceleasi concluzii, care se adeveresc bune. Eu îl antrenez deci în ideile mele, iesite din comun, pe care, de comun acord, le-am botezat « distractii cu bătaie de cap » (ca, de pildă : « Ce-ar fi să facem un Blog cu călătoriile noastre ! » sau : « Ce-ar fi să construim, în bucătărie, un bar din lemn ! », « Ce-ar fi să ne căsătorim ! »). Din fericire, Silviu nu dă înapoi, nu are aerul prea surprins, si iată, avem deja multe proiecte prevăzute pentru după căsătorie !
Fin observator, si cultivat, Printul Silviu este tot atît de temerar : îi place să asume riscuri. Nimic nu pare să-l sperie : escaladă, scufundări submarine, parasutism... Nici chiar căsătoria nu l-a făcut să ezite, pe acest inconstient !
Pe scurt, as zice că Silviu este bărbatul ideal, dacă e vorba să credem toate reprosurile pe care le pot adresa femeile unui sot : ascultă cu atentie, discută, are simtul umorului, e dinamic (uneori pînă la extrem, cu unele sporturi, dar nu-i grav, am subscris o Asigurare Multi-risc !), stie să mesterească (chiar dacă i se întîmplă să nu mai găsească ciocanul pe care îl folosise cu doar zece secunde înainte !), îmi repară computerul, face curat în casă, duce chiar si gunoiul ! Ce mai, cum ar zice unele, am găsit perla rară !
...Vladimir, frate mai mare, martor
Am primit cu plăcere vestea căsătoriei lui Silviu. Invitatia de a participa în calitate de martor ma onorează în mod deosebit. Nu sînt eu, de altfel, atît de bine calificat pentru această înaltă sarcină ? In calitate de frate mai mare am fost martorul primilor săi pasi. Si nu orice pasi ! Căci interesul lui pentru tehnică se manifesta deja, cînd, la vîrsta de doi ani, plin de praf din explorările lui de-a busilea, eroul nostru se preocupa să inventeze dispozitive complexe, folosind ca material doar cîteva capete de sfoară ! Această pasiune comună ne-a apropiat în mod constant si ne-a făcut, mai tîrziu, să descoperim misterele informaticii, din care amîndoi ne-am făcut o profesie. Si, sensibili amîndoi la umor, de cîte ori nu ne-am amuzat împreună, pe cutare sau cutare subiect !
Dotat cu un caracter pasnic si rezonabil, Silviu nu a creat niciodată probleme, meritînd din plin titlul de « întelept al familiei », pe care i-l atribuia, în glumă, mama. As spune chiar mai mult : Silviu, dacă n-ar exista, ar trebui inventat ! Adevărat factotum, el înfruntă cu brio tot ce îi apare în cale : de la întîlnirile cu prieni, cărora stie să le fie grăuntele de sare indispensabil, pînă la salturile cu parasuta, la călătoriile transatlantice si, poate, cine s-ar mira, în curînd, în spatiul interastral ! Toate astea cu o doză de profesionalism care obligă la respect !
Artist pe alocuri, el este un fin adept al depanării istete. Vai si amar de mica problemă care îndrăzneste să se pună ! Admirabilul Silviu vă prezintă solutia cu un drăgălas surîs dezarmant, chiar dacă, pentru asta, va fi trebuit să petreacă ore întregi de bătaie de cap ! Indepărtati din punct de vedere geografic, în ultimii zece ani, noi păstrăm cu toate acestea un contact permanent si iată-mă fericit să fiu alături de el în acestă zi importantă !
...Raphaël, cel mai bun prieten, martor
L-am cunoscut pe Silviu la începutul lui octombrie 2001, cînd am intrat în Licenta Profesională de Informatică, la Metz. Imi amintesc că am vorbit atunci (ca toată lumea, de altfel) despre evenimentul de la 11 septembrie, din New York. In mod bizar, ce ne preocupa cel mai mult pe amîndoi nu erau atît pagubele umane cît cele arhitecturale. E un detaliu pe care l-am remarcat si care prevestea pentru mine o bună amicitie, dovadă că nici unul din noi nu e genul a uda imediat batiste întregi cu lacrimi !
După ce am realizat împreună cîteva capodopere informatice, în cadrul lucrărilor de laborator, după ce-am trecut prin The Simpsons, Deux minutes du peuple, Chrysler building, Cadillac, Last Crusade, Marty Mc Fly si alte Ford Crown Victoria, mi-am zis în sinea mea : « Formidabil ! Iată un nebun în libertate, care gîndeste ca mine ! »
Intre cei doi prieteni buni pe care îi am, cu Silviu mi-am descoperit cele mai multe puncte de interes comune. E, de altfel, singurul capabil să parcurgă 900 de km pentru a veni la mine, la Antibes, în sudul Frantei, ca să-i vadă pe Simpsoni ! Poate exista o dovadă de prietenie mai mare ca asta ?!
...Catherine, martora miresei
Pasionat de fotografie si de tehnică, o să-l vedeti adesea pe Silviu ascuns în spatele obiectivului foto sau al computerului, pentru a optimiza ultimele imagini de călătorie. Astfel, datorită lui, puteti vizita New York-ul fără măcar să vă miscati din fotoliu !
In afară de asta, ce mă uimeste la el este gustul lui de neînteles pentru romanele lui San-Antonio (si totusi am încercat să înteleg acest gust !), pentru jocurile de cuvinte, pentru senzatiile neobisnuite, de exemplu parasutismul (cu toate astea el refuză să urce în masina mea !).
In plus de aceste activităti, are un gust pronuntat pentru a se instala pe canapeaua prietenilor. Atentie, dacă nu băgati de seamă n-o să-l mai puteti scoate de pe-a voastră !
Am început să-l cunosc pe Silviu cu ocazia proiectelor de informatică pe care trebuia să le elaborăm în anii studentiei. A elabora proiecte împreună este ceea ce îmi place astăzi cel mai mult. Sîntem complementari : eu, vin cu ideile, el, cu punerea în practică. Fiecare îl întelege pe celălalt cu usurintă si ajungem întotdeauna la aceleasi concluzii, care se adeveresc bune. Eu îl antrenez deci în ideile mele, iesite din comun, pe care, de comun acord, le-am botezat « distractii cu bătaie de cap » (ca, de pildă : « Ce-ar fi să facem un Blog cu călătoriile noastre ! » sau : « Ce-ar fi să construim, în bucătărie, un bar din lemn ! », « Ce-ar fi să ne căsătorim ! »). Din fericire, Silviu nu dă înapoi, nu are aerul prea surprins, si iată, avem deja multe proiecte prevăzute pentru după căsătorie !
Fin observator, si cultivat, Printul Silviu este tot atît de temerar : îi place să asume riscuri. Nimic nu pare să-l sperie : escaladă, scufundări submarine, parasutism... Nici chiar căsătoria nu l-a făcut să ezite, pe acest inconstient !
Am primit cu plăcere vestea căsătoriei lui Silviu. Invitatia de a participa în calitate de martor ma onorează în mod deosebit. Nu sînt eu, de altfel, atît de bine calificat pentru această înaltă sarcină ? In calitate de frate mai mare am fost martorul primilor săi pasi. Si nu orice pasi ! Căci interesul lui pentru tehnică se manifesta deja, cînd, la vîrsta de doi ani, plin de praf din explorările lui de-a busilea, eroul nostru se preocupa să inventeze dispozitive complexe, folosind ca material doar cîteva capete de sfoară ! Această pasiune comună ne-a apropiat în mod constant si ne-a făcut, mai tîrziu, să descoperim misterele informaticii, din care amîndoi ne-am făcut o profesie. Si, sensibili amîndoi la umor, de cîte ori nu ne-am amuzat împreună, pe cutare sau cutare subiect !